Manifest

Marturisesc ca nu m-am numarat printre simpatizantii olimpicilor si ca , multa vreme am privit cu suspiciune glorificarea lor. Am cunoscut , din interior, fabrica de genii a natiei si stiu cum functioneaza Instalatia Olimpiadei. Ea seamana, intr-un fel dezgustator , cu instalatia comunista a conducerii de performeri sportivi: recrutari la varste fragede, antrenamente fioroase, instructori contondenti, cantonamente austere, dopaje, totul, absolut totul, - inclusiv cumpararea arbitrilor pentru agonisirea de medalii care sa probeze superioritatea socialismului.

Similitudinile, sa recunoastem , sar in ochi: meditatori vasnici, cu experienta, regimul special al prezentelor, protejat de directori, cantonamente, dopaj cu "comentarii" stas, retete critice universale, citate epatante, interventii si presiuni sentimentale, adica pile , la corectori, totul , absolut totul, pentru a spori bilantul triumfalist si renumele judetelor, prefectilor, inspectorilor sefi , inspectorilor de disciplina, directorilor si, intr-un sfarsit, al profesorilor.

Cand olimpicii "loco" trec granita si izbutesc sa aduca premii internationale , presa si oficialitatile se reped sa proclame mareata, incomparabila calitate a scolii noastre si fireste, superioritatea inteligentei romanesti. Si asta in timp ce nivelul mediu este ... cum este.

As vrea sa recunosc astazi ca m-am pripit si ca , oripilata , de felul cum reusea regimul sa transforme o competitie intelectuala tinereasca in sarcina de partid si argument propagandistic, alimentand masele cu astfel de izbanzi, complexul respectabilitatii, am ignorat, faptul ca , fie si asa, pe aceasta cale stanjenitoare , in plin regim egalitarist, se forma o elita. Ca si azi avem nevoie de o elita care sa tina piept procesului avansat de manelizare a culturii si a politicii, nu mai am indoieli.
Nici macar teroarea egalitarista "political correctness" nu ma mai poate opri sa visez la prezenta discreta, dar ferma , in lumea in care ni se pare ca traim , a unei clase de tineri cultivati, inteligenti, ironici, civilizati si mefienti , neiertatori cu mareea prostului gust si cu ofensiva mediocritatii tantose.
Impingand in deriziune fascinatia nationala pt false probleme si falsi idoli, tinerii la care indraznesc sa vizez ar fi in masura , poate, sa dea o cota si un sens societatii in deriva. Numai lor le-ar sta in puteri sa reinventeze spiritul critic maiorescian acum cand inca nu s-au stins toate luminile si nu a cazut cartier cu cartier, intregul sistem de valori ...